Description
Nicoleta Bărbat
(n. 23.03.1972, Blaj, România) a absolvit Facultatea de Istorie și Filologie a Universității “1 Decembrie 1918” din Alba Iulia și Programul Studii Postuniversitare Master al Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca. Din anul 2012 locuiește în Germania, la Köln. Scrie poezie, proză, text muzical și comentează artă vizuală. Publică din anii 2000 în reviste de cultură, între care un loc aparte îl ocupă Revista Discobolul. În opinia ei, textul e viu. Autoarea declară printr-un personaj: “Nu scriu să mă vindec, nici să mă disculp”
Nicoleta Bãrbat
(geb. 23.03.1972 in Blaj, Rumänien) hat die Fakultät für Geschichte und Philologie an der Universität 1 Dezember 1918 in Alba Iulia, sowie das Masterprogramm für postuniversitäre Studien an der Universität für Kunst und Design in Cluj-Napoca abgeschlossen. Seit 2012 lebt sie in Köln, Deutschland.
Sie schreibt Lyrik, Prosa, Liedtexte und kommentiert bildende Kunst. Seit den 2000ern veröffentlicht sie in Kulturzeitschriften, wobei die Zeitschrift Discobolul einen besonderen Platz einnimmt. Sie glaubt an die Lebendigkeit des Textes. Die Autorin offenbart sich durch eine ihrer Figuren: „Ich schreibe nicht, um mich zu heilen, und auch nicht, um mich zu rechtfertigen.“
Cuvânt înainte
O rebeliune continuă nutrește poemele Nicoletei Bărbat. Poezia a devenit un agent al revoltei împotriva degenerărilor umanului. O conștiință poetică târzie, dar impregnată de toate formele invadatoare ale grotescului unui sfârșit de ev se face simțită în fiecare poem. În toată cartea bântuie revelații distructive. Sunt inventariate toate maladiile ce desfigurează condiția umană în acest sfârșit de istorie. Mai pe scurt, o carte a unei poete excepționale, înzestrată cu o conștiință tragică tulburătoare.
Aurel Pantea
VORWORT
Aufruhr ist ein fortwährender Antrieb der Gedichte von Nicoleta Bārbat.
Ihre Poesie wird zu einem gewichtigen Wortführer der Gegenwehr gegenüber dem Verfall des Menschlichen. Die aus jedem Gedicht herausstechende Erkenntnis ist jene einer Spätberufenen, geprägt von allen überwältigenden Formen des Grotesken am Ende eines Zeitalters. Zerstörerische Offenbarungen umkreisen den gesamten Text. Alle Seuchen, die am Ende aller Geschichte das Dasein der Menschen geißelt, werden inventarisiert.
Zusammengefasst, das Werk einer zweifelsfrei außergewöhnlichen Dichterin, gekennzeichnet durch ein tragisches und aufwühlendes Bewusstsein.
Aurel Pantea
3.
cu mâinile lui
neverosimile
îmi așeza plămânii la loc
(îmi săriseră prin spate și citisem
că în ei s-ar afla sediul deciziilor)
de-acum n-am să mai pierd nimic
îmi spunea
cum am lăsat să se piardă
toate iubirile mele
mai de seamă
3.
seine geisterhaften Hände
legten die Flügel meiner Lunge zurück
(sie waren meinem Rücken entkommen
ich las
sie seien der Sitz der Entschlüsse)
von nun an verliere ich nichts mehr
sagte er mir
so wie ich sie alle verlor
meine bedeutsameren Leidenschaften
Reviews
There are no reviews yet.