fantasme – viorel ploeșteanu

Description

roman, ePub, 116 pagini A5

“Cititorul va afla citind acest superb poem dâmbovițean, dedicat oamenilor străzii, la fel cum va înțelege de ce romanul se numește „Fantasme”. Desigur va fi o lectură plăcută, pentru că Viorel Ploeșteanu face parte din acea categorie de scriitori care, când au pus mâna pe cititor îl țin cu sufletul la gură, până când acesta nu întoarce ultima pagină a cărții.”

Mihai Hafia Traista

“Uscatu stătea pe malul Dâmboviței și arunca pietricele în apa tulbure. Lângă el, câinele stătea liniștit, urmărind cercurile care se lărgeau ca o respirație a apei în aerul rece al înserării.
– Vezi tu, Șchiortule, îi zise copilul, vara a trecut pe nesimțite, iar noi ne-am bucurat de ea ca niște buni fii ai naturii ce suntem, dar de acum trebuie să ne căutăm un adăpost pentru iarnă, că nopțile au început să fie reci și, oricât de primitor ar fi, bătrânul parc Cișmigiu nu ne poate apăra de zăpadă și ger. Nopțile vor fi mai lungi și vom avea mai mult timp să visăm, să ne construim o lume în care eu voi fi rege peste semenii mei, iar tu general peste armata animalelor, numai că n-o putem face tremurând de frig. Ar fi ca la cinematograf, dacă îți fuge scrisul, nu mai înțelegi nimic din film. Uite, vezi cum arunc eu piatra asta în apă? Eu cu piatra și cu apa inventăm o poveste și ea se vede în cercul ăla care se face din ce în ce mai mare, până se pierde într-o poveste mai mare, adică în apa asta care curge fără întrerupere. Povestea ar dispărea dacă nu ai fi tu, spectatorul, să o spui și altora, așa că ai grijă să nu-ți scape vreo piatră!
Plictisit, Uscatu aruncă dintr-odată toate pietrele pe care le mai avea, stârnind în apele Dâmboviței puzderie de cercuri. Șchiortu sări în picioare, speriat sau poate încântat de spectacol, și începu să latre la poveștile din apă.
Copilul o porni râzând în susul râului, spre apusul sângeriu al toamnei, în al cărui orizont tremurând știa că se ascund fantasmele uitate ale uitaților visători.”