Fantasme – Viorel Ploeșteanu

Description

……………………………………………………………………………………………………………..

– Dar de unde știi dumneata, Moș Codru, atâtea lucruri? Atât de mult ai citit?

– Nu, Andreiule, că eu nu prea am școală, dar poveștile nu le poți afla numai din cărți. Înainte vreme lumea nu știa să scrie și să citească, dar oamenii povesteau cele văzute sau trăite de ei. Întâmplările cele mai frumoase erau povestite mai departe și așa ajungea să fie cunoscut un viteaz din țara noastră taman în India. Oamenii au călătorit întotdeauna, chiar dacă nu atât de repede ca astăzi, dar mai repede decât ei au umblat poveștile și istoriile.

– Și dumneata ai umblat mult?

– Eu nu prea am umblat. Mi-a plăcut mai mult să-i ascult pe cei care au făcut-o.

– Și de toți oamenii ăștia mari, despre care îți vorbesc eu, de unde ai aflat, că eu am auzit de ei numai la școală?

– Ți-am spus că-mi place să ascult mai mult chiar decât le place altora să vorbească. Oamenii străzii nu au fost întotdeauna așa cum îi vezi acum. Dincolo de părul slinos și zdrențele de pe ei se ascunde o poveste. O viață. Ei nu pot uita această viață și o povestesc oricui are chef să-i asculte. Unii dintre ei au fost oameni cu multă carte, chiar oameni mari, cu toate astea, cartea aia multă și mințile lor deștepte nu prea le-a ajutat să-și schimbe soarta.

– Dar ce, Moșule, soarta o poți schimba? Eu am citit că soarta ne e dată și, vrem nu vrem, tot o pățim, dacă așa ne e scris.

– Ideea asta vine așa, cam de la biserică. Dacă ar fi cum spui, omul nu ar mai trebui să facă nimic, pentru că viața oricum i se trăiește singură. Fiecare acțiune a omului îi influențează viața într-un fel sau altul. Asta am aflat-o eu tot de la un om cu carte. Toți cei care au ajuns pe stradă și au pierdut familie, slujbe, case, bani, au făcut una sau mai multe greșeli care i-au dus la dezastru. Mi le-au povestit ei înșiși. La început toți înjură soarta și pe Dumnezeu, dar, în cele din urmă, ajung să priceapă că nu Dumnezeu le-a pus paharul în mână, nu El i-a dus la cazino, nu El le-a dat amante, nu El i-a făcut să se creadă atât de puternici, încât să nu le mai pese de lege. Oricât de mare vei ajunge, Andreiule, să nu uiți niciodată că ești numai un om. Cel mai important lucru în viață este însăși viața.

………………………………………………………………………………………………………………………..